Războiască-se în pace! Dar are vreo noimă?

M-a apucat pe mine ideea de blog, şi-ncă unul oarecum cultural, tocmai acum când pe blogosferele patriei s-a stârnit răzbelul. Dar pana la urma nu vreau sa influentez la banci curs valutar asa ca m-am hotarat sa scriu. Unul ce-l are în centru pe bloggerul isuciu, care a avut bunăvoinţa să se autochestioneze şi să-şi chestioneze cititorii cu privire la identitatea luciat-ei. Urmărind eu, paralel la propriu şi la figurat, istoria gâlcevei, am descoperit că domnul a mai avut nişte încercări de-a se enerva public. Asta să nu-mi fie interpretată însă ca o analiză de comportament, pentru că nu sunt neapărat de partea vreunuia dintre cei doi bloggeri. Pe luciat o admir pentru ceea ce a reuşit cu blogul ei, pentru părerile pertinente, pe isuciu l-am descoperit mai târziu, dar cred a meritat descoperit.

Altceva vreau să zic eu aici. Zic următoarele: că blogosfera, deşi e nelimitată, are teritorii fixe. Şi există în spatele nelimitării ei o luptă aprigă pentru cucerirea acestor teritorii. Am dat exemplul celor doi, dar voi, cititori de bloguri, ştiţi că lupta e mai amplă, concurenţa aprinsă, muşchii, fie ei culturali sau de altă natură, veşnic încordaţi. Şi, ca în orice război, cad victime. Dacă tot am pomenit de cei doi, să mă opresc la ei: comentariile… comentatorilor sunt şi mai tăioase.


Ţelu şi nişte promisiuni

Voiam să postez azi doar câteva promisiuni. Dar pe urmă mi-am dat seama ce nedreptate îi fac eu lui Ţelu dacă nu-l introduc încă de pe-acum, ca personaj cu drepturi depline în blogul meu. Aşa că las promisiunile pentru finalul postării şi vă vorbesc mai întâi de Ţelu.

Ţelu m-a iertat deja pentru numele ăsta banal şi uşor ridicol pe care i l-am dat într-un moment când am fost lipsit de inspiraţie. O să mă iertaţi probabil şi voi. Vine de la căţelu… L-am găsit în urmă cu doi ani în faţa uşii (tot între Crăciun şi Anul Nou!). Era mic, avea un picior rupt, vai de capul lui. L-am dus la veterinar, piciorul i-a stat în ghips o vreme, şi-a revenit. Şi a devenit membru al familiei. Dar povestea lui nu-i chiar banală, nu vi-l prezint doar ca să mă aflu-n treabă.

Se întâmplă un lucru ciudat cu Ţelu. De-o vreme a devenit cititor alături de mine. De exemplu, ieri seară. De-atunci m-am gândit că e obligatoriu să vi-l prezint. Ieri seară citeam din Ioana Nicolaie, O pasăre pe sârmă, cum am promis. Iar Ţelu s-a urcat în pat alături de mine (îl las în pat, sper că nu oripilez pe nimeni cu asta!) şi-a început să se uite în carte, cu interesul pe care i-l ştiu deja. Nu-i ficţiune, serios! Stă chiar şi câte cinci-zece minute şi se uită-n carte, e foarte interesat când dau paginile, scutură din când în când din cap, de parcă ar reacţiona la ce citeşte acolo. Şi nu e prima oară!

Soţia mea zice deja că-l face critic literar când o să fie mare. Pentru că noi am început să ne ghidăm după reacţiile lui Ţelu când citim. Dacă se plictiseşte repede, după câteva secunde, înseamnă că sunt probleme cu cartea respectivă. Nu vă spun cât a stat aseară cu mine, când citeam Ioana Nicolaie. Pentru că atunci chiar îl transform pe Ţelu în criticul literar oficial al blogului meu! Să termin mai întâi eu cartea şi pe urmă vedem. Oricum, vă promit că despre Ţelu o să mai aflaţi multe aici. Mai ales despre calitatea lui de cititor pasionat. Şi tocmai observ că asta e prima mea promisiune  :) .

Să trec la altele. La începutul anului, mi-am promis că fac o listă cu scriitorii români traduşi în afară. Am căutat pe net ore întregi aşa ceva, am încercat să-mi fac o imagine, pentru a compara, în felul ăsta, literatura noastră cu altele est-europene. N-am reuşit să-mi fac o părere foarte clară. Cele mai multe date mi le-a dat site-ul www.romanianwriters.ro, dar acela e unul exclusivist, cu autori Polirom şi Cartea Românească (sigur, întâmplarea face ca acolo să fie cei mai mulţi). Mai încerc şi, când voi termina lista, o s-o postez aici. A, bine că mi-am amintit - să trec şi site-ul pomenit mai sus printre favoritele mele…

Dacă reuşesc să vă interesez cu blogul meu, o să-ncerc şi un fel de sondaj de opinie cu cei mai buni prozatori din ultimul val. Asta nu-i cine ştie ce idee, dar am şi eu curiozităţi. Ar fi un top subiectiv, nu de valoare, dar cred că-i interesant şi pentru scriitori să vadă cum sunt prizaţi de cititori, nu numai de critica literară. Vânzările nu sunt sigur că sunt un criteriu. Pentru că există şi un oarecare snobism când se cumpără o carte, pe principiul: „Am auzit că-i un scriitor în vogă!” Şi se cumpără acea carte fie pentru cadouri, fie pentru a sta bine în bibliotecă. Oricum, dacă ştiţi vreun sondaj de genul ăsta, daţi-mi de veste. O spun din nou: nu sunt neapărat un fan al topurilor, dar ele sunt, până la urmă, un indicator de păreri. Şi părerile mă interesează aici, am spus-o de la bun început.

Tocmai îmi dau seama că iarăşi am scris mult în post-ul ăsta. O fi entuziasmul începătorului? Mai bine mă opresc aici totuşi. Am şi alte planuri bloggeristice, dar prefer să le transform în surprize. Până atunci, încă o listă de urări. De astă dată ultimele urări pe anul în curs, pentru că nu mai am când să scriu până diseară. Aşa că: vă doresc numai minunăţii (literare şi nu numai) în anul care vine! Şi, pe lângă împlinirile meritate, mult noroc!

Vacanta vine repede

Abia astept sa vina vacanta cu trenul din Franta, era un cantecel cand eram eu mai mica.

Vreau sa colind cat mai mult si anul asta sunt hotarata sa merg si la Bucuresti, acolo unde sunt hotarata sa ma interesez cum supravietuiesti ca student si care sunt posibilitatile unui tanar sa se descurce.

Evident ca posibilitatile sunt infinit mai mari fata de aici, cel putin asa imi place sa cred. Astept sa plec pentru cateva zile, chiar si o saptamana. Ce mi-as dori eu este sa vizitez si universitatile, pentru ca sunt atat de nerabdatoare sa imi incep o noua viata.

Deocamdata, pentru inceput m-am hotarat sa stau in regim hotelier Bucuresti, iar daca o sa ma hotarasc ca mutarea in Capitala este cea mai buna solutie pentru mine o sa rezolv si cu detaliile cazarii.

Cei mai mari dusmani ai mintii sunt lenea si cliseele

De ce oare nu stim sa ne respectam valorile in tara asta habar nu am. Stiu doar c amereu ma trezesc spunand ca astazi trebuie sa fac ceva nou, ceva care sa ii dea de lucru mintii pentru ca nu vreau sa fie adormita nici macar pentru o secunda.

Ce e un cliseu? Este exact ce s-a obisnuit lumea sa spuna despre un anumit lucru. Ceva asemanator cu monotonia, cu sedentarismul. Vreau sa evit ca mintea mea sa fie sedentara. O pun la lucru din ce in ce mai des. Imi place sa fac conexiuni si imi place sa vad ca lumea este surprinsa.

Lenea cred ca stie toata lumea ce inseamna. Este ceva ce te cuprinde cand te astepti mai putin, iar daca te-a prins cu greu reusesti sa mai scapi. Este cu mii de tentacule care alearga sa te prinda.

Cum parchezi o masina

Din ce in ce mai des imi este dat sa vad soferi, soferite, care efectiv nu stiu sa faca o parcare. Mi se pare incredibil ca ai carnet si nu stii, nu poti, esti atat de idiot, incat sa nu poti sa controlezi o masina. Mie mi se pare ca cei care nu stiu sa parcheze ar trebui sa nu primeasca niciodata carnetul. Pana la urma este vorba despre noi toti, toti cei care suntem implicati in trafic. De ce sa am eu masina zgariata, de ce sa fie blocata o strada, de ce sa ma intarzie pe mine un cetatean care nu stie sa parcheze?

Intr-o nota mai amuzanta, poate ar trebui sa exerseze pe jocuri cu masini ca sa vada cum se face, poate tehnologia 3D ii ajuta si astfel o sa devina experti sau daca nu experti macar sa inceapa sa realizeze cum sta treaba cu parcatul, macar online.



Glume de şantier la Serviciul Român de Comedie

A început  Serviciul Român de Comedie cu nişte glume din Almanahul Urzica 1987. Au început cu ştirea cu Funeriu, avionul  şi porcul de pe pistă şi au comparat porcul mistreţ cu un liceeea ce a picat la ambele probe de bacalaureat. Ceea ce mie mi se pare de porc.

Apoi tipiul cu “Unde-i halatul?” îl interpretează pe Dragomir de la LPF. Singura chestie care e comică e faptul că ambii au faţă de proşti.

Urmează o scenetă  cu liceeni picaţi la BAC şi întrebări de genul: unde şi-a pus Bianca silicoane, ce înseamnă USL, Ghiocel Antonescu, Imnul repetenţilor la BAC, slogan “Şcoala nu mai are rost deoarece ţara te vrea prost” (mai ţine minte cineva Sarmalele Reci – Ţara te vrea prost).

Telenovela cu Fernando şi Margherita e de căcat, dar e de umplutură pentru o scenetă următoare cu (Băsescu, Udrea şi Boc) Sorin Vântu şi menajera lui Udrea.

O fi în echipa de la SRC mulţi care nu au luat BAC-ul şi de aici obsesia cu BAC-ul?

Chiar nu mai există cineva care să aibă simţul umorului în ţara asta?

Am rezistat până la prima reclamă!

De ce vedetele isi cumpara haine de la second hand?

Vedetele dau tonul in moda!!!Cu toate ca eu nu cred ca exista vedete in Romania ci, cel mult persoane publice am sa cotinui sa le numesc cu acest titlu.

Ca orice femeie pasionata de fashion, rasfoiesc foarte des revistele din domeniu. Imi place sa fiu la curent cu ce se poarta sau care sunt tendintele. Si cum rasfoiam eu zilele trecute o astfel de revista admirand pagina dupa pagina hainele frumoase prezentate intr-un pictorial foarte reusit cu o vedeta autohtona.

Dupa cateva pagini cu haine tari, am gasit si un articol cu respectiva vedeta. Printre intrebari banale
despre viata ei si alte detalii legate de cum isi petrece timpul liber,ce prefera sa manance, ce autori ii plac, care este destinatia de vacanta preferata etc, se ajunge bineinteles si la fashion. Avand in vedere ca revista era oarecum nisata era de asteptat ca o parte din interviu sa fac referire si la asta. Si dupa intrebari despre ce marci prefer, care este designerul preferat sau care este cel mai scump articol vestimentar din garderoba ei se ajunge la o intrebare cheie: unde faci cumparaturi? Pana aici nimic iesit din comun, raspunsul a fost cel care mi-a starnit un hohot de ras.Chiar daca este o femei cu bani aceasta spune ca prefer sa calatoreasca la Paris sau la Milano pentru a-si lua haine tari de la second hand.

Nu va imaginati ca acest second hand seamana cu unul de la noi!!! Nu ,nici pe departe!!! Second hand-ul la care se refera vedeta noastra inseamna ca produsele sunt din colectii trecute iar pretul acestora este cu 50-60% mai mic sau poate chiar mai mult. Raspunsul asta m-a facut cumva sa-mi schimb parerea despre ea. De admirata ca a recunoscut asta si ca este sufficient de inteligenta incat sa imbine utilul cu placutul adica sa-si cumpere haine frumoase la un pret redus.