Războiască-se în pace! Dar are vreo noimă?

M-a apucat pe mine ideea de blog, şi-ncă unul oarecum cultural, tocmai acum când pe blogosferele patriei s-a stârnit răzbelul. Dar pana la urma nu vreau sa influentez la banci curs valutar asa ca m-am hotarat sa scriu. Unul ce-l are în centru pe bloggerul isuciu, care a avut bunăvoinţa să se autochestioneze şi să-şi chestioneze cititorii cu privire la identitatea luciat-ei. Urmărind eu, paralel la propriu şi la figurat, istoria gâlcevei, am descoperit că domnul a mai avut nişte încercări de-a se enerva public. Asta să nu-mi fie interpretată însă ca o analiză de comportament, pentru că nu sunt neapărat de partea vreunuia dintre cei doi bloggeri. Pe luciat o admir pentru ceea ce a reuşit cu blogul ei, pentru părerile pertinente, pe isuciu l-am descoperit mai târziu, dar cred a meritat descoperit.

Altceva vreau să zic eu aici. Zic următoarele: că blogosfera, deşi e nelimitată, are teritorii fixe. Şi există în spatele nelimitării ei o luptă aprigă pentru cucerirea acestor teritorii. Am dat exemplul celor doi, dar voi, cititori de bloguri, ştiţi că lupta e mai amplă, concurenţa aprinsă, muşchii, fie ei culturali sau de altă natură, veşnic încordaţi. Şi, ca în orice război, cad victime. Dacă tot am pomenit de cei doi, să mă opresc la ei: comentariile… comentatorilor sunt şi mai tăioase.